Afectiune a pielii manifestata prin eruptii si mancarimi adesea insuportabile, neurodermita este un chin pentru milioane de adulti si copii. Boala nevindecabila, singura solutie este sa inveti cum se poate trai cu ea. Ajutorul nu consta doar in creme si medicamente, ci si in combaterea stresului si in numeroase alte procedee simple, aplicabile zi de zi.
Ce este?
Denumirea afectiunii se compune din "neuro", care indica nervii, si "dermita", insemnand o inflamare a pielii. Aceasta boala cronica de origine nervoasa se manifesta prin aparitia unor portiuni inflamate pe piele, asa-numitele eczeme umede, ce produc mancarimi chinuitoare. Daca bolnavul se scarpina, in rana patrund bacterii, iar starea pielii se inrautateste si mai mult. Cand episodul de neurodermita ia sfarsit, locurile afectate se usuca, pielea ramanand ingrosata, cu tendinta de descuamare.
Cum arata?
O crusta maroniu-galbuie, asemanatoare cu laptele ars, acopera unele portiuni de piele, mai ales pe fata, gat, brate si picioare, iar la cap se formeaza zone cu descuamari grase.
Cauza?
Exista o predispozitie la imbolnavirea de neurodermita. Diferite gene, sunt suspectate ca ar juca un rol in acest sens. Cine este dotat din nastere cu un sistem imunitar hipersensibil sufera adesea si de o uscaciune extrema a pielii. Drept urmare, invelisul corpului isi pierde umiditatea fireasca, devine friabil si nu se mai poate apara suficient de influentele mediului.
Neurodermita se declanseaza insa doar atunci cand la predispozitia genetica se adauga si anumite influente venite din exterior: alergeni (unele alimente, polen, par de animale, toxine produse de acarieni), substante nocive (nicotina, parfum, conservanti, noxe) ori stres.
Legaturi?
Epiderma si nervii au o origine comuna. Creierul si pielea se dezvolta inca inainte de cea de-a treia luna de sarcina si comunica prin aceiasi neurotransmitatori. Aceasta ar putea explica faptul ca multi bolnavi constata cum stresul si tristetile se exteriorizeaza la ei prin intermediul pielii. La aproximativ 30% dintre pacientii cu neurodermita, tensiunile sufletesti, teama sau deznadejdea declanseaza noi episoade ale bolii. Daca imprejurarile stresante isi prelungesc durata, si presiunea psihica depaseste limita acceptabila, organismul secreta o cantitate sporita de hormoni ai stresului. Sistemul imunitar, oricum dezechilibrat, reactioneaza cu o sensibilitate maxima: celulele imunitare sunt activate excesiv, mecanismele naturale de aparare se manifesta vehement si dezordonat. Consecinta: pielea se inflameaza si mancarimile devin chinuitoare.
Bolnavii de neurodermita ar trebui sa-si identifice factorii de stres si sa-i evite cu consecventa. In special seara, li se recomanda sa se relaxeze, pentru a-si calma psihicul si pielea. Le pot fi de folos sportul si tehnicile de relaxare, cum ar fi yoga sau antrenamentul autogen.
Cortizonul?
Utilizat pentru scurt timp sub forma de unguent, cortizonul este inofensiv. Reduce pruritul si inflamatia pe locul unde se aplica, dar continutul de substanta activa este atat de mic, incat nu se va asimila prin piele decat o cantitate infima. In schimb, tabletele de cortizon administrate pe cale orala nu sunt cu totul lipsite de riscuri. Un astfel de tratament poate deveni inevitabil in episoadele grave de neurodermita, cand pielea e inflamata pe suprafete mari si deja a fost infectata cu bacterii. Concentratia cortizonului intr-o tableta este cu mult mai mare decat intr-un unguent, iar substanta activa ajunge, prin stomac, direct in sange. Dozele masive pot umfla tesuturile. In plus, tabletele sporesc riscul de osteoporoza si scad rezistenta la infectii. De aceea, copiilor cu simptome grave ar trebui sa li se administreze asemenea preparate in doze foarte reduse.
Si fara cortizon?
Imunomodulatoare sunt unguente care nu contin cortizon. Substantele active din compozitia lor, pimecrolimus si tacrolimus, provin din medicina transplanturilor. Au efect antiinflamator si elimina mancarimile. Dezavantajele acestor unguente: pot provoca o usoara usturime pe piele, care dispare insa dupa cateva zile; reduc capacitatea de aparare a organismului in fata infectiilor; de asemenea, se presupune ca intrebuintarea lor ar face sa creasca riscul de aparitie a unui cancer de piele.
Fara medicamente?
Cremele cu gudron sau uree, ca si radiatiile ultraviolete, pot fi eficiente in neurodermita. Important este, in orice caz, ca factorii declansatori individuali sa fie depistati si, pe cat posibil, evitati.
Sugestii pentru acasa
* Bai cu adaos de ulei. In cazul cand nu se gasesc gata preparate in farmacii adaosuri de baie speciale pentru bolnavii de neurodermita, vi le puteti pregati singuri, amestecand 40 ml ulei de masline cu 20 ml lapte si agitandu-le energic, pana obtineti o emulsie. Dupa cinci minute de imbaiere, turnati emulsia in apa. Cat mai stati in cada, pe piele se va forma o pelicula de ulei, care ulterior ii va combate uscaciunea.
* Dupa baie sau dus, e bine sa nu frecati pielea cu prosopul, ci doar s-o stergeti cu grija, prin tamponare. Apoi pielea are nevoie de umiditate, cele mai eficiente fiind aici cremele grase.
* Pacientii cu neurodermita trebuie sa-si aleaga cosmeticele cu foarte mare atentie. Li se recomanda sapunurile si gelurile de dus cu pH neutru, fara conservanti si fara parfum.
Formula AS
