Boală cutanată cronică ce este caracterizată prin erupţia de plăci eritermatoscuamoase (pete -roşii acoperite de scuame).
Psoriazisul este o afecţiune frecventă având în vedere că atinge aproximativ 2% din populaţia globului.
Cauza sa este necunoscută, dar este foarte probabil să existe un factor ereditar, cel puţin 50% dintre cazuri fiind familiale.

SIMPTOME si SEMNE.
Plăcile sunt de cele mai multe ori destul de mari, dar uneori apar şi sub forma unor pete foarte mici (psoriazisul în picătură sau gutat), sau pot avea mărimea unei monezi (psoriazis numular). Localizările obişnuite sunt faţa anterioară a genunchiului şi spatele. Totuşi, psoriazisul se mai poate localiza fie în pliurile cutanate inghinale sau axilare, fie la nivelul palmei sau ale suprafeţelor plantare; în acest ultim caz, psoriazisul ia forma mai curând hiperkeratozică (piele uscată, aspră, cenuşie, fisurată ).
O altă localizare frecventă este la nivelul pielii capului, firele de păr traversând plăcile fără să adere la ele. Localizările la fanere sunt şi ele posibile, îndeosebi la unghii, care prezintă mici depresiuni „în degetar", se îngroaşă, se desprind şi se colorează în galben-verzui, sau pe mucoasele care tapetează faţa internă a obrajilor sau glandul penian.

EVOLUŢIE si COMPLICAŢII.
Psoriazisul evoluează prin pusee având, adesea, pentru fiecare puseu câte un factor declanşator: rinofaringita, mai ales la copii, şocul emotiv, luarea de medicamente (litiu, betablocante). Sunt posibile trei complicaţii.

■ Eritrodermia psoriazică este o generalizare a psoriazisului la întregul corp. Ea este însoţită de o alterare a stării generale, cu febră, frisoane şi pierdere în greutate.

■ Psoriazisul pustulos, apariţia anumitor leziuni pustuloase, de culoare alb-lăptos, asociate cu o febră ridicată, poate fi generalizat sau localizat, de cele mai multe ori la mâini.

■ Reumatismul psoriazic este cronic şi poate lua două aspecte: poliartrita (inflamaţia mai multor articulaţii) degetelor, cu tendinţă deformantă; reumatismul axial (inflamaţia articulaţiilor coloanei vertebrale), în mod deosebit al articulaţiilor sacro-iliace, între sacrum şi osul iliac.

Tratament

Există un tratament local şi unul general.

■ Tratamentul local este valabil îndeosebi pentru formele puţin întinse. El constă dintr-un decapaj al leziunilor prin băi emoliente sau keratolitice, apoi în reducerea roşeţei subiacente cu ajutorul unor produse zise reductoare (gudroane, dioxiantranol, dermocorticosteroizi, derivaţi de vitamină D3).

■ Tratamentul general constă în puvaterapie (ingestia unei psoralene urmată de expunerea la radiaţiile ultraviolete A), aplicabile pacienţilor ale căror leizuni acoperă mai mult de 30% din suprafaţa corpului. Un tratament de atac de 3 şedinţe pe săptămână timp de 4-6 săptămâni este urmat de un tratament de întreţinere cu un ritm variabil. Tratamentul mai poate, de asemenea, să conste din administrarea de retinoide, active mai ales în formele de psoriazis pustulos sau, în mod excepţional (în formele foarte severe) din administrarea de imunosupresoare (metroxat, ciclosporină).

In toate cazurile, asistenţa psihologică a pacientului constituie o parte importantă a tratamentului; poate fi recomandată o psihoterapie de susţinere. De asemenea, sunt prescrise curele termale în anumite cazuri, fie pe litoralul marin (în particular cel al Mării Moarte din cauza marii concentraţii de sare din apa mării şi a însoririi puternice), fie într-o staţiune cu ape (decaparea leziunilor cutanate cu ajutorul unor duşuri filiforme [jeturi de apă foarte fine şi foarte puternice]).

PROGNOSTIC. Tratamentele actuale albesc leziunile şi controlează apariţia lor un timp limitat fără să asigure vindecarea definitivă. Plăcile reapar adesea după un inter¬val de timp mai lung sau mai scurt, obligând pacientul să refacă tratamentul.