Dermatoză caracterizată printr-un eritem (roşeaţă difuză) şi printr-o foarte fină descuamare.
Termenul de pitiriazis desemnează diferite afecţiuni cutanate fără legătură unele cu altele. Pitiriazis rozat al lui Gibert. Este o boală cutanată de origine necunoscută, caracterizată prin erupţia unei plăci unice apoi, într-un al doilea timp, a unor plăci multiple dar mai mici.

SIMPTOME si SEMNE.
Pitiriazisul rozat al lui Gibert survine între 10 şi 35 de ani, mai frecvent la femei. Aceste leziuni nu sunt, în general, pruriginioase.
Există numeroase variante ale pitiriazisului rozat al lui Gibert, între care unele, în schimb, pot provoca mâncărimi.
Afecţiunea regresează spontan în 6 săptămâni. Tratamentul se limitează deci la aplicarea de preparaţii care înmoaie pielea şi la spălarea cu săpunuri blânde.
Anti-histaminicele sau corticosteroizii locali sunt prescrise în caz de mâncărime. în general, boala nu recidivează.

Pitiriazis rubra pilar.
Este o boală cutanată cronică ce se caracterizează prin erupţia unor mici proeminenţe aspre la pipăit, de culoare roz sau roşie, supraînălţate cu un con albicios.
Rar şi de cauză necunoscută, această formă de pitiriazis se observă la orice vârstă, la ambele sexe, cu două picuri: între 1 şi 10 ani şi între 40 şi 60 de ani.
Tratamentul local se bazează pe aplicarea de reductori (medicamente care împiedică proliferarea celulelor anormale) sau de corticosteroizi.
Tratamentul general face apel la retinoide sau la puvaterapie (expunere la U.V.A. asociată cu luarea de psoralene), aceasta putând totuşi, în unele cazuri, să agraveze leziunile.

Pitiriazis steatoid.
Este o infecţie cutanată provocată de o levură din genul Pityrosporum.
Pitiriazisul steatoid, denumit eczemă seboreică sau pitirosporoză, este o afecţiune foarte frecventă, favorizată de diferiţi factori: alimentaţie dezechilibrată, supraconsum de alcool, variaţii sezoniere, stres. Formele cele mai abundente şi mai rebele la tratament constituie uneori semnul unei infecţii cu virusul SIDA.
Tratamentul acestor afecţiuni constă mai ales în aplicarea de medicamente antifungice sau de corticosteroizi, mai rar în luarea de medicamente.

Pitiriazis versicolor.
Este o boală cutanată frecventă, caracterizată prin erupţia, pe piept şi pe spate, a unor mici pete brune (pitiriazis versicolor hipercrom) sau decolorate (pitiriazis versicolor acromiant), rotunde şi care se des-cuamează.
Agentul este în acest caz o levură saprofită (prezentă în mod normal la suprafaţa pielii), Pityrosporum orbiculare, denumită şi Microsporonfurfur sau Malasseziafurfur, care proliferează în mod exagerat, mai ales la subiecţii tineri, cu ajutorul căldurii şi al umidităţii, al unei transpiraţii abundente sau al tratamentelor medicamentoase (corticosteroizi, hormoni estrogeni). Leziunile nu sunt contagioase şi sunt puţin pruriginoase de obicei, aproape deloc. Afecţiunea, cronică, tinde să se întindă pe perioada verii şi regresează iarna.

Tratament

Acesta constă în aplicaţii locale de soluţii de imidazolaţi (medicamente antifungice), ca regulă generală de 3 ori pe săptămână timp de 4 săptămâni, apoi de una-două ori pe lună în timpul perioadelor în care afecţiunea este susceptibilă să reapară (anotimpurile calde).
După tratamentul pitiriazisului versicolor acromiant, pielea rămâne mai palidă la locul leziunilor, prezentând un pitiriazis versicolor acromic care dispare dupa expunerea la soare, pielea regasindu-si atunci culoarea sa normala.