Boală inflamatorie de origine autoimună, ce afectează un mare număr de organe.

SINONIME: boală lupică, lupus sistemic.
Lupusul eritematos diseminat, sau L.E.D., face parte din bolile sistemice sau conectivite. Este o boală cu mare predominanţă feminină (8 femei la 2 bărbaţi), a cărei frecvenţă maximă se situează între 20 şi 30 ani. Această afecţiune este cauzată probabil de multipli factori, dar terenul genetic este, fără îndoială, cel mai important.

SIMPTOME si SEMNE.
Acestea variază mult de la un bolnav la altul.
Semnele generale, prezente în timpul puse-elor bolii, asociază o febră, o pierdere a poftei de mâncare şi o pierdere în greutate.
Manifestările articulare (artrită acută, subacută sau cronică, sau simple dureri articulare) se găsesc la 90% dintre bolnavi. în schimb, o osteonecroză (necroză osoasă) nu se dezvoltă decât la 5% dintre ei.
Manifestările cutanate sunt foarte diverse: eritem al feţei în formă de aripi de fluture, leziuni de lupus eritematos cronic (plăci roşii conţinând cruste), vascularită, urticarie, sensibilitate la lumină, cădere a părului, leziuni de tip degerătură, creştere sau diminuare a pigmentaţiei.
Atingerea renală este o complicaţie frecventă (mai mult de 50% dintre cazuri); ea se manifestă fie prin anomalii urinare simple (proteinurie, hematurie microscopică), fie printr-un sistem nefrotic şi corespunde unei distrugeri a glomerulilor (glo-merulonefrită); ea poate evolua spre o insuficienţă renală.
Sistemul nervos poate, de asemenea, să fie atins: crize convulsive, paralizie, migrenă, tulburări de comportament, în sfârşit, se mai observă tulburări cardiovasculare (pericardită, miocardită, endocardită, tromboză arterială sau venoasă, hipertensiune), respiratorii (pleurezie) şi hematologice (leucopenie, trombopenie, anemie hemolitica, chiar hipertrofie ganglionară, creştere în volum a splinei).
Sarcina şi perioada de după naştere favorizează puseele bolii. Avorturile spontane sunt frecvente.

EVOLUŢIE.
Evoluţia este lentă, putând să se întindă pe mai mulţi ani. Ea se face prin pusee spontane întrerupte de remisiuni complete de durată variabilă (de la câteva luni până la mai mulţi ani).

Tratament

Lupusul eritematos diseminat necesită o luare în atenţie globală a bolnavului.
Odihna este utilă în timpul puseelor bolii, iar expunerea la soare este contraindicată.
Formele benigne (în principal cutanate, articulare şi pleurale) sunt tratate cu antiinflamatoare nesteroidiene sau cu aspirină, asociate cu antimalarice de sinteză.
Uneori este necesară o scurtă corticoterapie.
Formele cele mai severe (atingerea sistemului nervos central sau atingerea renală gravă) sunt tratate cu doze mari de corticosteroizi, uneori asociate cu medicamente imunosupresoare.
Unele cazuri de nefropatii lupice grave care au evoluat spre o insuficienţă renală obligă efectuarea unui tratament prin hemodializă, chiar recurgerea la un transplant renal.
Orice sarcină la o femeie care suferă de lupus trebuie să fie considerată ca fiind un mare risc şi necesită o supraveghere deosebită.