Boală inflamatorie a muşchilor striaţi si a pielii.
Dermatomiozita, o boală rară, probabil de origine imunologică, se întâlneşte de două ori mai frecvent la femei decât la bărbaţi, survine mai ales între 20 şi 50 de ani şi mai poate fi observata şi la copii. în unele cazuri, ea este asociată cu un cancer visceral.

SIMPTOME si SEMNE
■ Semnele cutanate: roşeaţă care apare pe pleoape şi care se întinde simetric pe faţă, apoi pe braţe, pe mâini şi pe membrele inferioare sub forma unor placarde roz-violacee uniforme care pot da senzaţii de căldură sau de arsură. Aceste placarde roşii se asociază adesea unui edem al feţei şi al rădăcinilor membrelor.
■ Atingerea musculară, care constituie al doilea semn al bolii, se traduce printr-o diminuare a forţei musculare care afectează îndeosebi rădăcina membrelor şi face dificile, chiar imposibile, unele gesturi curente. La copil, boala poate antrena o calcinoză (prezenţa depozitelor de calciu în ţesuturile moi) şi o întârziere a creşterii din cauza atingerii musculare.

Tratament

Acesta constă, în principal, în administrarea de corticosteroizi în doză mare, urmată până la stabilizarea semnelor musculare, apoi redusă treptat pe o durată de 2 până la 3 ani.
La copil, corticoterapia generală trebuie să fie însoţită de o preocupare deosebită pentru motricitate, în cazul unui cancer asociat, sindromul de dermatomiozită regresează în funcţie de tratamentul tumorii.