Ţesut fibros care înlocuieşte definitiv sau pe o perioadă foarte lungă un ţesut normal, după ce acesta a suferit o leziune.
Ţesutul cicatriceal se formează atât în organele interne (ca urmare a unei rupturi musculare, a unei intervenţii chirurgicale), cât şi pe piele.
O cicatrice normală este abia vizibilă, suplă la palpare şi fără modificare a culorii pielii. Totuşi, uneori, ea capătă un aspect anormal.

Tratament

Tratamentul cicatricilor patologice este întotdeauna dificil.
Cicatricile hipertrofice pot fi ameliorate prin masaje cu sau fără un produs activ (corticosteroizi), prin infiltraţii de corticosteroizi, prin aplicaţii de azot lichid sau chiar printr-o simplă compresie.
Tratamentul este parţial asemănător celui pentru cicatricile cheloidiene, dar el este mai puţin eficace. Dacă prejudiciul estetic este mare, cicatricile depigmentate pot fi tatuate, iar cicatricile pigmentate sunt masate cu produse depigmentante.
Doar chirurgia este eficace în cazul cicatricilor retractile.
Evoluţia cicatricilor situate pe zonele „mobile" (plicile coatelor şi genunchilor) trebuie sa fie supravegheată timp de mai mulţi ani, deoarece, în cazuri rare, aceste cicatrici pot să degenereze.
Prevenirea cicatricilor patologice ţine, pe de o parte, de tratamentul medical corect al plăgilor, pe de altă parte de tehnicile de sutură a inciziilor chirurgicale.