Leziune a pielii sau a mucoaselor provocată de expunerea lor la o căldura intensă sau prin contactul lor cu un agent fizic sau chimic.
Arsurile pot fi cauzate de către lichide în fierbere, de către solide calde sau în combustie, de către agenţi chimici (acizi, baze, fosfor), de către electricitate sau de către agenţii radioactivi (radiaţii X).
După întinderea lor, se disting arsuri zise benigne (atingând mai puţin de 15% din suprafaţa corpului) şi arsuri grave (afectând între 15 şi 60% din suprafaţa corpului). Ele se mai clasifică şi în funcţie de profunzimea lor.

Arsurile de gradul întâi.
Arsurile de gradul întâi afectează epidermul şi se manifestă printr-o roşeaţă, uneori urmată de o descuamare.
Ele pot antrena o febră uşoară. Insolaţia este o arsură de acest tip.

Arsurile de gradul al doilea.
Arsurile de gradul al doilea pot fi superficiale (afectarea epidermului şi o parte a dermului, cruţând insule de membrană bazală) sau profunde (distrugerea epidermului şi a totalităţii dermului).
Ele se traduc prin apariţia flictenelor şi pot provoca un şoc cardiovascular cu cădere de tensiune şi tahicardie. Arsura, alterând bariera cutanată, favorizează suprainfecţia.

Arsurile de gradul al treilea.
Arsurile de gradul al treilea, sau carbonizarea, distrug epidermul, dermul şi hipo-dermul.
Foarte profunde, ele pot ocaziona distrugerea muşchilor, a tendoanelor sau a osului subiacent şi pot să provoace moartea pacientului, în special când este vorba de subiecţi în vârstă.
Totuşi, tehnicile chirurgicale actuale permit supravieţuirea subiecţilor afectaţi pe 80% din suprafaţa corpului, chiar în cazul de 95% arsură la subiecţii tineri.

Tratament

Primele îngrijiri care se acordă unui ars
Arsurile superficiale de mică întindere (mai puţin de 15% din suprafaţa corporală) şi care nu implică regiuni de risc (faţă, plicile de flexiune, orificiile naturale) nu necesită spitalizare.
Partea arsă a corpului trebuie ţinută sub apă curentă rece, dar nu de la gheaţă, timp de cel puţin 5 minute, trebuie dezinfectată cu un antiseptic diluat, trebuie îndepărtat epidermul desprins şi neaderent.
Flictenele cele mai mari (băşicile conţinând plasmă) trebuie să fie excizate de către un medic, iar leziunile să fie acoperite cu un pansament gras (tul gras, de exemplu).
O injecţie cu ser antitetanic este practicată la nevoie, uneori asociată cu administrarea unui analgezic sau a unui anxiolitic.
Dacă arsura este întinsă sau profundă, se evită dezbrăcarea persoanei, în afara cazului ca hainele nu sunt îmbibate cu lichid fierbinte sau dacă, fiind fabricate din fibre sintetice, ele riscă să se topească în contact cu pielea, îndeosebi trebuie evitat să obligi arsul să bea şi, dacă a ingerat produse caustice, să-l faci să vomite.
Infăşurat în cearceafuri curate, el trebuie să fie îndreptat imediat spre un centru specializat.

Arsurile de gradul intai
Durerea poate fi calmată prin aplicarea de comprese reci sau cu apă curentă proaspătă. Arsurile de gradul întâi sunt tratate eventual prin aplicarea de creme grase şi calmante şi pansate pentru a evita infectarea lor. Flictenele (băşici conţinând plasmă) pot fi excizate chirurgical. Aceste arsuri se vindecă repede, în general în mai puţin de trei săptămâni.

Arsurile de gradul al doilea
Arsurile de gradul al doilea necesită o dezinfectare şi punerea unui pansament steril. Dacă dermul este carne vie, poate fi aplicată o pomadă deasupra arsurii pentru a ajuta cicatrizarea. în unele cazuri, arsura conduce la o pierdere treptată a pielii, care se elimină în vreo două săptămâni. Aceasta este urmată de o regenerare cutanată provenind din zona periferică a arsurii, care permite acoperirea zonei arse.
In caz de arsură profundă şi întinsă, cicatrizarea nu poate avea loc rapid: recurgerea la tehnicile de chirurgie reparatorie (grefă, lambou) este indicată atunci, o excizie chirurgicală precoce a ţesuturilor moarte şi grefele de piele oferind un mai bun rezultat funcţional şi estetic decât cicatrizarea de la sine.

Arsurile de gradul al treilea
Aceste arsuri impun o spitalizare într-un centru specializat şi o reparare în mai mulţi timpi: excizia chirurgicală a ţesuturilor moarte, repararea chirurgicală (autogrefă de epiderm îndeosebi) apoi cicatrizarea, asociată uneori cu intervenţii de chirurgie plastică. In caz de arsuri întinse, este practicată imersarea arsului în băi de ser fiziologic pentru a reduce pierderile de plasmă prin suprafeţele arse, pentru a menţine temperatura corporală şi a atenua durerea.
Reeducarea kineziterapeutică este esenţială în tratarea marilor arşi pentru evitarea formării bridelor cicatriceale şi redarea unei amplitudini normale a mişcării în regiunile lezate, mai ales la nivelul degetelor.
Masajele sunt întreprinse încă din perioada de cicatrizare.
Reeducarea prin jocuri şi ergoterapie poate duce la reînvăţarea manipulării diferitelor obiecte, mai ales când e vorba de copil.
Ulterior, cicatricile urâte şi deranjante sunt corectate prin chirurgie plastică.
Curele termale cu duşuri puternice reuşesc să aplatizeze unele cicatrici mari.